mai mult decat o sticla de parfum...

Demult,cand calculatorul si internetul erau un vis pentru romani,cand oficiile postale erau neincapatoare pt cei care isi trimiteau scrisori,pe vremea aceea gandurile mi le scriam cu repeziciune pe hartie...Eram adolescenta,eram indragostita,imi placea sa scriu si sa primesc scrisori...aveam incredere in ce era scris,orice cuvant insirat pe hartie mi se parea ca vine din inima,dintr-o inima curata si sincera.Acum la posta bate vantul(cel putin in privinta scrisorilor...),postasul nu mai aduce decat facturi,instiintari de plata de la Finante si cel mai des cutia postala este ticsita cu pliante si tot felul de hartiute publicitare...Imi este dor de o scrisoare scrisa cu stiloul,nu scoasa la imprimanta;de o scrisoare pe care sa o aduca postasul,nu un offline scurt si la obiect...Pe vremea aceea(care nu e decat cu vreo 15 ani in urma-pt mine)primeam felicitari adevarate,acum primesc,dar virtuale;pastram jurnale si le ascundeam sa nu le vada parintii,acum avem bloguri si vrem sa socializam...Mi-am facut si io blog...nu stiu cat o sa ma tin de el ca numai noaptea mai am timp iar unora li se pare ca oricum e o pierdere de vreme:"in loc sa te odihnesti..."Pe vremea aceea stateam noptile,in camera mea cu o veioza de 20W pe care o mai pastrez si care mai functioneaza inca,si scriam scrisori sau in jurnal si nu eram obosita;nici acum nu sunt.Si chiar daca nu mai stau cu aceleasi emotii asteptand un raspuns in cutia postala,am aceeasi placere (regasita parca)de a-mi insira gandurile,ce-i drept nu pe hartie,ca ne-am modernizat si am trecut in spatiul virtual...Si uite asa deschidem sticla de parfum... . Mereu mi-au placut parfumurile;mi-a placut sa primesc parfumuri si sa daruiesc parfumuri.Probabil nu au fost intotdeauna cele mai nimerite(ca tre sa se potriveasca...na...pana la urma calul de dar nu se cauta in gura),dar gestul si afectiunea cantareau mai mult.Am primit la un moment dat un parfum si primul gand pe care l-am avut cand am vazut sticla a fost ca "e o sticla banala".Nu mirosisem inca parfumul,dar nici pe sticla nu era vreun nume celebru care sa ma faca sa ma gandesc la valoarea lui.Singura valoare la care ma gandeam era ca il primeam de la cineva drag inimii mele si asta cantarea mai mult decat un nume celebru.Ulterior am descoperit ca parfumul cu miros de magnolie din sticla banala mi se potrivea perfect si avea sa ma insoteasca pt mult timp in ocaziile speciale...si intr-o zi s-a terminat si a ramas doar sticla ...si am continuat sa pastrez sticla in speranta ca voi gasi acelasi parfum sa-l duc cu mine pt o viata...(variante am gasit cu miros de magnolie,dar nu erau la fel).Si intr-o zi mi-a disparut sticla...am cautat-o peste tot,dar nimeni nu stia nimic.Erau in sticla mea de parfum adunate atatea emotii,atatea ganduri,atatea clipe de neuitat,atata dragoste...